Mănăştur Mon Amour (XXXII). Îngerii pidaraji
Mi s-a făcut greaţă doar de Naomi, care mai avea pe timpul acela pulă, sau, mă rog, încă nu-şi da-se jos furtunul. Era îmbrăcată ca ultima târfă din Gara de Nord, totul în roşu scârbos şi din pantaloni îi ieşeau chiloţii de dantelă roşii. Şi un glas dogit de beţivan care stă dimineaţa pe gânduri […]
